Toate articolele

Timpul de expunere explicat: setări, reguli și exemple

Alex Nastase, autor pe blogul Picstack · · 7 min de citit

La 1/1000 s, piciorul unui sprinter este înghețat în plin pas, cu fiecare cui de pe talpă vizibil. La 1/30 s, același picior este o pată, iar la 1/4 s alergătorul devine o fantomă care plutește printr-un stadion perfect clar.

Timpul de expunere este singura setare a aparatului al cărei rezultat ți-l poți imagina înainte să faci fotografia. Este și setarea care face două lucruri deodată, schimbând atât luminozitatea fotografiei, cât și felul în care este înregistrată mișcarea, iar aceste două efecte trag în direcții opuse toată ziua.

Ce este timpul de expunere?

Timpul de expunere este durata în care senzorul este expus la lumină, măsurată în secunde și fracțiuni de secundă. Majoritatea aparatelor merg de la aproximativ 30 de secunde, la capătul lent, până la 1/4000 s sau 1/8000 s, la capătul rapid, iar aparatele mirrorless cu senzor stivuit (stacked) merg și mai departe: specificațiile publicate de Nikon pentru Z8 stabilesc limita obturatorului electronic la 1/32.000 s.

Aparatele omit „1/” pe ecran, așa că 250 înseamnă 1/250 s, în timp ce secundele întregi primesc un semn de ghilimele, așa că 2” înseamnă o expunere de două secunde. Partea care îi încurcă pe toți la început este că un număr mai mare la numitor înseamnă o expunere mai scurtă. 1/500 s este mai rapid decât 1/60 s, lasă să intre mai puțină lumină și îngheață mai multă mișcare.

Fiecare înjumătățire a duratei înseamnă o treaptă de expunere, aceeași unitate folosită pentru diafragmă și ISO: 1/30, 1/60, 1/125, 1/250, 1/500, 1/1000. Majoritatea aparatelor avansează implicit în treimi de treaptă, de aceea apar 1/320 și 1/400 între 1/250 și 1/500.

Timpul de expunere face două lucruri deodată

Timpul de expunere stabilește luminozitatea și redarea mișcării cu aceeași rotiță. Înjumătățirea duratei elimină exact o treaptă de lumină, care trebuie recuperată dintr-o diafragmă mai deschisă sau dintr-un ISO mai mare, iar acest schimb este însăși esența triunghiului expunerii.

Ceea ce face din timpul de expunere setarea pe care o decizi prima este faptul că efectul lui secundar este cel mai puțin iertător. O treaptă de ISO costă puțin zgomot, o treaptă de diafragmă mută profunzimea de câmp, dar o treaptă de timp de expunere poate face diferența dintre un cadru reușit și unul ratat: neclaritatea de mișcare este singura greșeală de expunere pe care nicio editare nu o poate repara.

Ce timp de expunere folosești pentru fiecare subiect?

Potrivește timpul de expunere cu viteza subiectului: 1/1000 s pentru sporturile de teren, 1/250 s pentru oameni care merg, 1/125 s pentru un portret pozat și secunde întregi când neclaritatea este scopul. Valorile de mai jos presupun că subiectul traversează cadrul lateral, ceea ce este cel mai rău caz; cineva care merge direct spre tine are nevoie de aproximativ o treaptă mai puțin.

SubiectTimp de expunereCe obții
Păsări în zbor, motorsport1/2000 s sau mai rapidVârfurile aripilor și spițele roților înghețate
Sporturi de teren, copii care aleargă1/1000 sMembre clare, fără dâre
Sporturi de sală, scenă, dans1/500 sClar, cu prețul unui ISO mare
Oameni care merg, evenimente surprinse spontan1/250 sValoarea sigură pentru fotografiatul din mână
Portrete pozate, subiecte în picioare1/125 s până la 1/200 sAcoperă micile mișcări și respirația
Subiect static pe trepied1/60 s sau mai lentPoți coborî liniștit ISO la valoarea de bază
Panning pe o mașină sau un biciclist1/30 s până la 1/60 sSubiect clar, fundal în dâre
Cascade, coastă, râuri1/4 s până la 2 sApa devine mătase
Trafic urban noaptea10 s până la 30 sFarurile desenate ca panglici continue

Distanța focală contează la fel de mult ca subiectul: un alergător care umple cadrul la 200 mm traversează senzorul mult mai repede decât același alergător la 35 mm, așa că obiectivele lungi au nevoie de timpi mai scurți pentru aceeași mișcare.

Ce înseamnă un timp de expunere scurt?

Un timp de expunere scurt înseamnă 1/500 s sau mai puțin, iar rolul lui este să înghețe mișcarea pe care ochiul nu o poate urmări. 1/1000 s oprește un fotbalist în mijlocul șutului, 1/2000 s ține nemișcate vârfurile aripilor unei păsări, iar la 1/4000 s picăturile de apă rămân suspendate separat în aer.

Costul fotografiei cu timp de expunere scurt este întotdeauna lumina. Trecerea de la 1/125 s la 1/1000 s pierde trei trepte: deschiderea de la f/5,6 la f/2,8 acoperă două, iar ultima vine din ISO. Exact aici își câștigă locul fotografia cu ISO mare, pentru că un cadru curat, dar mișcat, nu valorează nimic, pe când unul clar, cu puțin zgomot, valorează.

Două limitări hardware apar la capătul rapid. Sincronizarea blițului limitează majoritatea aparatelor la 1/200 s sau 1/250 s cu un bliț standard; peste această valoare ai nevoie de sincronizare de mare viteză (high-speed sync), care costă una până la două trepte din puterea blițului. Iar obturatorul electronic citește senzorul linie cu linie, așa că panningurile rapide pot deforma imaginea, îndoind o crosă de golf sau înclinând lateral elicea unui elicopter. Este o limită a vitezei de citire, nu a timpului de expunere, motiv pentru care senzorii stivuiți o gestionează mai bine.

Ce înseamnă un timp de expunere lung?

Un timp de expunere lung înseamnă 1/30 s sau mai mult și transformă neclaritatea dintr-o greșeală în subiect. Un panning la 1/30 s până la 1/60 s păstrează clară o mașină în mișcare, în timp ce fundalul se întinde în dâre. O cascadă la 1/4 s până la 2 s devine o pânză netedă. Traficul urban la 10 până la 30 de secunde lasă panglici continue de lumină acolo unde erau mașinile.

Fotografia cu timp de expunere lung are nevoie de un trepied, iar dincolo de aproximativ 1/4 s trepiedul contează mai mult decât aparatul așezat pe el. Ziua, are nevoie și de mai puțină lumină decât ai, iar pentru asta există filtrele de densitate neutră: un ND de 6 trepte transformă 1/60 s într-o secundă întreagă la aceeași diafragmă și același ISO, iar unul de 10 trepte împinge o după-amiază luminoasă în zona de 15 până la 30 de secunde. Fotografiază aceeași compoziție de mai multe ori, pentru că câteva secunde dintr-o lume în mișcare nu se înregistrează niciodată identic de două ori.

Regula reciprocității păstrează clare cadrele din mână

Regula reciprocității spune că timpul de expunere ar trebui să fie cel puțin 1 supra distanța focală: 1/50 s la 50 mm, 1/200 s la 200 mm. Mai lent de atât, mișcările propriei mâini apar ca tremur al aparatului, amplificat de fiecare milimetru de distanță focală. Două ajustări fac regula să funcționeze pe aparatele moderne:

  • Senzorii crop au nevoie de mai multă viteză. Înmulțește mai întâi distanța focală cu factorul de crop: 1,5x la Nikon DX, Sony APS-C și Fujifilm X sau 1,6x la Canon APS-C. Un obiectiv de 50 mm pe un aparat Canon APS-C are nevoie de 1/80 s, nu de 1/50 s.
  • Senzorii de rezoluție mare iartă mai puțin. Pe un aparat de 45 sau 61 de megapixeli, tremurul care se ascundea într-un fișier de 24 de megapixeli devine evident la 100%, așa că dublarea regulii este un obicei sănătos.

Stabilizarea îți dă înapoi această viteză. Canon o numește IS, Nikon VR, Panasonic OIS, iar Sony folosește OSS la obiective și SteadyShot în aparate; producătorii evaluează beneficiul în trepte, conform standardului CIPA, iar aparatele actuale declară aproximativ 5 până la 8 trepte. Avertismentul contează mai mult decât cifra: stabilizarea corectează mișcarea aparatului, niciodată mișcarea subiectului. Un cadru stabilizat la 1/8 s cu o persoană care stă nemișcată va arăta tot o persoană neclară.

Cum setezi timpul de expunere pe aparat?

Modul prioritate de timp, marcat cu S pe Nikon, Sony, Fujifilm și Panasonic și cu Tv pe Canon și Pentax, te lasă să alegi timpul de expunere, în timp ce aparatul alege diafragma. Este cea mai rapidă cale de a garanta un anumit rezultat al mișcării.

Modul manual cu Auto ISO este abordarea standard în fotografia de evenimente și în fotografia sportivă: setezi diafragma și timpul de expunere după intenție, apoi lași ISO să preia lumina când treci de pe culoarul luminos al unei biserici la un altar întunecat. Fiecare sistem îți permite să setezi o limită, astfel încât aparatul să nu coboare niciodată sub viteza aleasă. Canon o numește Min. shutter spd., Nikon Minimum shutter speed, iar Sony ISO AUTO Min. SS, fiecare cu o opțiune automată care urmărește distanța focală când faci zoom; documentația Canon menționează că setarea Auto folosește implicit inversul distanței focale.

Cum deosebești neclaritatea de mișcare de tremurul aparatului și de focalizarea ratată

Trei probleme arată ca aceeași fotografie neclară, iar timpul de expunere este responsabil doar pentru două dintre ele:

  • Neclaritatea de mișcare a subiectului: părțile în mișcare se întind, iar fundalul rămâne clar. Scurtează timpul de expunere.
  • Tremurul aparatului: tot cadrul se întinde într-o singură direcție. Scurtează timpul de expunere, sprijină-te mai bine sau pornește stabilizarea.
  • Focalizarea ratată: neclaritatea este moale și uniformă, iar altceva din cadru este perfect clar. Timpul de expunere nu te ajută, iar aceasta este cea mai frecventă dintre cauzele pentru care pozele ies neclare.

Timpii de expunere scurți mai cauzează o problemă în interior. Luminile LED și fluorescente pulsează odată cu rețeaua electrică, iar o expunere scurtă le prinde la mijlocul ciclului, acoperind cadrul cu benzi verzi sau magenta sau făcând luminozitatea să sară de la un cadru la altul într-o rafală. În România și în restul Europei rețeaua electrică are 50 Hz, deci folosește 1/50 s sau 1/100 s; în țările cu rețea de 60 Hz, precum SUA și Canada, sunt sigure 1/60 s și 1/125 s. Majoritatea aparatelor au și o contramăsură care merită activată: Anti-flicker Shoot la Canon și Sony, Flicker reduction la Nikon.

Petrece o după-amiază fotografiind un singur lucru în mișcare la 1/1000 s, apoi la 1/250 s, apoi la 1/60 s, apoi la 1/15 s, fără să schimbi nimic altceva. Timpul de expunere încetează să fie un număr abstract după ce ai văzut același subiect redat în patru feluri diferite de propria ta mână, iar de atunci încolo îl alegi deliberat, în loc să accepți ce îți oferă aparatul.

Întrebări frecvente

Timpul de expunere controlează cât timp ajunge lumina la senzor; diafragma controlează câtă lumină trece prin obiectiv în fiecare moment. Amândouă schimbă luminozitatea cu aceeași cantitate pe treaptă, dar efectele secundare diferă: timpul de expunere decide dacă mișcarea este înghețată sau neclară, iar diafragma decide cât din scenă este clar. De aceea fotografii aleg una dintre ele pentru aspectul pe care îl dă și le lasă pe cealaltă, plus ISO, să echilibreze expunerea.

Prioritatea de timp este un mod semiautomat în care tu setezi timpul de expunere, iar aparatul alege diafragma. Este marcat cu S pe aparatele Nikon, Sony, Fujifilm și Panasonic și cu Tv (time value) pe Canon și Pentax. Este cel mai util când redarea mișcării este singurul lucru la care nu poți face compromisuri: un panning pe un biciclist la 1/30 s sau menținerea a 1/1000 s la un meci de fotbal. Pe aparatele moderne, modul manual cu Auto ISO și un timp de expunere minim îți oferă aceeași protecție, cu mai mult control asupra diafragmei.

1/1000 s acoperă majoritatea sporturilor de teren în aer liber: fotbal, rugby, atletism și ciclism. Urcă la 1/2000 s pentru subiecte mici și rapide, precum o minge de tenis, o bâtă sau roțile din motorsport. Sporturile de sală impun de obicei un compromis în jur de 1/500 s, pentru că lumina din săli și arene este mult mai slabă decât lumina zilei, așa că accepți un mic risc de mișcare în schimbul unui ISO utilizabil.

Pentru o mișcare cu aspect natural în video, setează numitorul timpului de expunere la aproximativ dublul frecvenței cadrelor. Aceasta este regula celor 180 de grade: 1/50 s la 25 fps, 1/60 s la 30 fps și 1/100 s la 50 fps. Timpii mai scurți fac mișcarea să pară sacadată și hiperdetaliată; cei mai lungi o întind. Pentru că în video nu poți folosi timpul de expunere ca să controlezi expunerea, filtrele ND sunt cele care îți permit să filmezi cu diafragma complet deschisă la lumina zilei.

Livrează următoarea ședință ca pe un cadou, nu ca pe un folder

Toate funcțiile gratuite timp de 21 de zile. Nu ai nevoie de card

Începe perioada de probă gratuită